Azi da..:|

Azi mă cheamă Lucy. Doar azi. Şi vin din cerurile cu găuri negre şi revelaţii. Puteţi să înmuiaţi biscuiţi pătraţi în ele, sunt foarte buni, căci întunericul este un sirop de scorţişoară, puţin, doar puţin învechit. Şi întotdeauna o piatră iese la suprafaţă, in cele din urmă. O piatră galbenă cu mulţi pistrui arşi de imaturitate.



E ultima luna de vara aşa că pe seară zilei de azi  am să răstorn toate abisurile cu fundu-n jos si va ploua peste voi cu lacrimi dulci de copac. Nu veţi răci, relaxaţi-vă! Doar eu suflu nasul la sfarsit de vara..de prea multe şoapte.

Luna a dansat step noaptea trecută, pe străzile fiţoase ale Vasluiului, cu fluierături nonconformiste în urechile-i de sticlă de murano. S-a întâlnit cu Titus, rătacind pe acolo cu idei în ochi şi s-a făcut mică, mică. Apoi şi-a zis entuziasmată : hey, aş putea să fiu mingea norocoasă de la Wimbledon, dacă mă grăbesc! Dar s-a facut la loc mare şi a pufnit supărată ca o brânză buretoasă. Tot trebuie să-mi iau bilete! A oftat şi după pletele de miere caldă, de acum fix 4 ani, ale unui copac fructifer tânăr. Plete dispărute acum, ale unui pom mult mai matur, tăcut şi hipnotizant însă, ca întotdeauna. Ah, lună, să nu te îndrăgosteşti! Uite, ai roşit deja! Dubioşii sunt numai genul meu, ţie nu-ţi plac, ai uitat? E dreptul meu şi doar al meu să mă îmbujorez! Doar eu am să merg la Wimbledon, cu o şapcă albă şi ochelari de soare uriaşi. Doar al meu e rolul. Doar al meu e filmul, cu copacul auriu, cu tot! Azi sunt egoistă.>:P


Ceai sintetic şi cărţi bune pe un balcon cu stil, în jur de 3 dimineaţa. Somn ca o hârtie pentru copt. Poveşti cu măşti şi poeme care zvâcnesc ca o infecţie. Filmul era la micul dejun, pe o terasă, cu ochii cârpiţi, când am plecat ca o isterică în vale. Nu gandesc!

Deci..Azi sunt Lucy cea ginger. Îmi place să joc tenis, în fustiţă albastră şi top alb sau să citesc filmele ca pe Cortázar. Şi mă văd chiar acum pe o plajă simplă şi pustie, în Honduras, iar o trupă de motănei tunşi castron, dau din cap pe ritm şi-mi cântă.